"Prosti dar multi, Maria Ta"

Nu am avut timp sa scriu in ultima vreme - asta ca sa risipim zvonurile cum ca bugetarii nu muncesc :)) Din nefericire pentru multi, mi-a ramas suficient timp sa gandesc. Doar ca nu reusesc sa scriu in acelasi ritm si mai pierd ideile, uneori.
In principiu, am cugetat la multe.
La situatia sociala in care ne aflam - asta pentru a ma exprima frumos. Observ ca din 100 de oameni doar 1 se agita pe tema asta si din 100 care se agita doar unul actioneaza efectiv. Toti stau si asteapta - Dumnezeu stie ce. S-a dezbatut, s-a strigat, s-a iesit in strada, dar pana la urma lumea s-a plictisit. Observ o reorientare a injuraturilor spre PSD - a trecut trendul injurarii PDL si a lui Basescu, iar presa reorienteaza furia maselor spre alte tinte, in principiu spre principalii "contracandidati" ai actualei puteri. Mai, sa fie! Dintr-o data e bine sa aplicam reduceri, e unica solutie sa taiem din salariu, guvernul Boc face tot ce poate, iar de madam Udrea nu mai auzim nimic. In schimb, apar pe avizier Iliescu, Cozma etc. "Romani, vi se pregateste ceva." Stau si ma intreb daca toata agitatia asta pentru salvarea natiunii romane isi are rostul, pentru ca, din cate observ eu, natiunea NU DORESTE SA FIE SALVATA. Asa ca as schimba macazul pe "isi merita soarta", problema e ca, inevitabil, mai devreme sau mai tarziu ne afecteaza si pe NOI, cei care gandim. Romanul de rand are acum alte preocupari - concediu, prashit la tzara etc, nu mai are timp sa realizeze ce i se intampla. De altfel, istoria noastra e plina de exemple ale "adormirii neamului", ale impasibilitatii de vita retarda in fata satarului a poporului nostru.
Bine spus - ce criza, Dom'le?! Ai vazut pe cineva sa moara de foame!?! Pai cum sa nu tai daca lumea are mai mult decat ii trebuie??! Bine, mai devreme sau mai tarziu efectele unui tratament aplicat necorespunzator se vor face simtite. Degeaba tratam noi mana dreapta daca problema e la rinichi, nu?
Ceea ce ma "da pe spate" pe mine este modul franc in care esti scuipat in obraz, in public. Exemplu: s-a hotarat taierea salariilor bugetarilor cu 25% fara diferentieri. Da, dar preotilor li se taie salariul doar cu 15%. Adica de ce? Ar trebui sa li se taie cu 50% de vreme ce dispun de miliarde de euro pentru catedrale, monede de aur si alte tampenii. Atata timp cat li s-au retrocedat cladiri si terenuri "pentru administarea proprie", atata timp cat desfasoara activitate de comert "pentru autofinantare" samd, nu vad pentru ce mai sunt subventionati de stat, de noi, de simplii muritori de foame? Cunoasteti vreun centru infiintat de BOR pentru educarea orfanilor, pentru ajutorarea mamelor, a batranilor samd?! Eu nu. Poate o fi - dar n-am auzit.
Alesii nostri au "biete salarii" de 3-4000 lei. Da, dar pe langa acesti bani mai primesc: indemnizatie de hrana, de transport, de cazare, de concediu etc etc. Atunci pentru ce mai primesc salariu?!?! Pentru ce mai incaseaza 10-20-30 000 lei pe luna daca au salariu? Din cate stiu eu, contractul incheiat de ei cu statul roman, adica NOI, romanii, se numeste "MANDAT", ceea ce se traduce prin "contractul consensual prin care o persoana, mandatar, promite unei alte persoane, mandant, sa-i faca un serviciu gratuit". Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect - adica, din momentul in care se incheie conventia, apar obligatii numai in sarcina mandatarului. Este nul mandatul care intereseaza numai pe mandator sau numai o terta persoana. Singura obligatie pe care o are mandantul este aceea de a plati cheltuielile facute de mandatar, dar si de a lua asupra sa toate obligatiile contractate de mandatar in exercitiul misiunii primite. Convenabil, nu? Deci nu este un contract cu profit. In acest caz nu inteleg cum se justifica salariul de 30-40 mil pe luna pe langa decontul tuturor celorlalte cheltuieli.
O alta gogorita "proaspata"- se va verifica averea tuturor "bogatasilor", inclusiv cea din strainatate. Cea care nu se va justifica, va fi declarata ilicita si i se va impune proprietarului plata a 16% din valoarea ei. Am ramas perplexa la declaratia sefului ANAF. Pana si baietelul meu de nici doi ani stie ca ilicit=confiscat, si nu mituit 16%.
De fapt, nu reusesc sa inteleg cum este acceptata o asemenea incalcare grosolana a legii pe toate planurile, in toate domeniile, de catre toata lumea si totusi nimeni sa nu ia atitudine.

Spune lucrurilor pe nume

O noua recomandare din bloombiz.ro

Cum au fost impuscati toti pianistii

In urma cu doua-trei decenii circula o anecdota despre impuscarea unui pianist nevinovat, de unde si celebra expresie - "Nu trageti in pianist!". In filmul tot mai confuz al crizei financiare globale, din SUA si pina in Grecia si din Regatul Unit pina in Bulgaria, sectorul public pare sa joace rolul deloc rivnit al pianistului

Bulgaria anunta ca va disponibiliza circa 30 la suta din ofiterii armatei sale, in vreme ce Bucurestii gifiie din greu in tentativa de a impune o curba severa de sacrificiu, retezind 25 la suta din lefurile angajatilor de la stat.Incet-incet, in ultimul an, mai ales in Europa insa nu doar, sectorul de stat a devenit tapul ispasitor al crizei economice iar pumnii curg asupra sa din toate partile. Pina la urma, revenind la radacinile crizei - adica in intervalul 2006-2007 - merita sa ne intrebam care a fost vina sectorul de stat in toata afacerea.Este evident ca ofiterii bulgari nu s-au angajat cu forta in armata sau ca parlamentarii din Regatul Unit nu si-au cistigat lefurile actuale spargind seifuri.
In urma cu un an, un an si jumatate, toata lumea vorbea despre cu totul altceva. Vorbea despre lacomia bancherilor, despre asa-numitele "produse toxice" care au inflamat peste limita suportabilului circuitele monetare internationale, despre "bulele" imobiliare, etc, etc.
Sectorul public nu era nici macar mentionat in aceasta ecuatie, decit, poate, reprosindu-i-se lipsa de reglementare prudentiala. Incet-incet, discutia s-a deplasat dinspre aceste teme spre armata cenusie de contopisti care compun sectorul bugetar.
Sigur, exista o explicatie. Pe fondul cresterii economice accentuate din ultimii ani - pina la finalul petrecerii, in 2008 - politicienii au fost tentati sa umfle sectorul public peste fire si sa arunce cu banii pe fereastra. Au facut-o mereu in ultimele decenii atunci cind situatia economica a permis-o, au facut-o si acum.
Niciodata statul nu s-a vadit capabil sa puna deoparte bani albi pentru zile negre, sub presiunea unor politicieni aflati mereu la vinatoare de scalpuri electorale.
Acum, aceeasi politicieni par capabili sa arunce cu usurinta peste bord un "surplus" social devenit imposibil de hranit pe un vas in cala caruia proviziile s-au imputinat simtitor.
Ati auzit de planuri de restructurare ale bancilor care au contribuit din plin la infestarea sistemului financiar cu produse toxice?! Evident, nu. Mai mult, aceeasi bancheri au continuat sa-si incaseze bonusurile cu sapte-opt cifre, ca si cum totul ar merge struna.
Cei care platesc sunt militarii, politistii, functionarii, profesorii, medicii, adica tocmai cei care nu au avut nici cea mai vaga contributie la declansarea crizei globale.
De ce se intimpla asa?
Intotdeauna, in situatii de criza, exista tendinta declansarii unei vinatori de vrajitoare: gasirea unui tap ispasitor prin sacrificarea caruia "zeii" (care or fi aceia) sa fie imbunati.
Magareata a cazut pe functionarii care, in Romania sau aiurea, nu sunt oricum placuti de publicul larg.
Sunt cei care iti inchid ghiseul in nas, care te tin la coada pentru o stampila/semnatura, care iti pun in fata zeci de formulare pentru a le completa. Sunt cei care nu produc nimic palpabil, birocrati pititi in umbra cladirilor anodine ale administratiei.
Sunt oameni asupra carora lesne se poate arunca povara responsabilitatii, pentru ca ei consuma din banul public, nu il produc. Insa aici apare marele paradox al acestei crize. Sectorului public - mai ales celui cu rol de reglementare/control - i s-a reprosat intr-o prima faza tocmai pasivitatea in fata lacomiei debordante a marilor rechini financiari.
Or acum el este lasat sa singereze in piata publica, devenind in viitor - predictibil - inca si mai slab si mai incapabil sa-l apere pe consumatorul de bunuri si servicii de rapacitatea fiarelor antreprenoriale.
Sa luam un exemplu din Romania: este usor sa arunci cu rosii intr-o administratie locala ce scumpeste gigacaloria, insa nimanui nu-i trece prin cap sa aplice acelasi tratament unei firme care in plina criza majoreaza preturile pentru un bun sau un serviciu pe care il ofera pe piata.
Analizind evolutia preturilor in ultimul an, vedem ca nici un negustor - sau aproape nici unul - nu a scazut pretul produselor (fringindu-si in acelasi timp miinile ca vinzarile se diminueaza).
Pina la urma, cel mai dur pret al crizei este platit, asadar, de cea mai vulnerabila vietuitoare din lantul trofic al economiei - cel care depinde de stat. Indiferent de performanta sa profesionala, de necesitatea sociala a muncii sale, etc, etc.
Cei care incaseaza primii un glont in cap atunci cind se declanseaza scandalurile sunt tocmai pianistii din anecdota.
Simpla restructurare a sectorului public si impunerea temporara a unor curbe de sacrificiu nu rezolva deloc chestiunile de fond ale cauzelor profunde care au declansat severa serie de crize economice ale ultimelor decenii si vor continua sa o declanseze si in viitor.
Asa cum am afirmat de multe ori in ultimii doi ani, aceste cauze tin de actuala ordine financiara, ordine ce se dovedeste tot mai fragila pe masura ce viteza economiei sporeste.
Corporatismul salbatic al ultimelor doua decenii a condus la acest dezastru si nu o mina de functionari, oricum prost platiti si pina acum.
Nu ne ramine decit sa speram ca peste un an-doi, cind oricum vom plati dramatic pretul deprofesionalizarii previzibile a a sectorului public, nu vom constata, in plus, inutilitatea acestui sacrificiu.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Sursa: Bloombiz