" Atunci, iata ce zic eu, si impreuna cu mine trebuie sa se zica asemenea toti aceia care nu vor sa caza la extremitate, adica vreau sa zic, da, ca sa fie moderati... adica nu exageratiuni!... Intr-o chestiune politica... si care, de la care atarna viitorul, prezentul si trecutul tarii...sa fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... incat vine aici ocazia sa intrebam pentru ce?... da... pentru ce?... Daca Europa... sa fie cu ochii atintiti asupra noastra, daca ma pot pronunta astfel, care lovesc sotietatea, adica fiindca din cauza zguduirilor... si... idei subversive... si ma-ntelegi, mai in sfarsit, pentru care in orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau sa zic intr-o privinta poporul, natiunea, Romania... tara in sfarsit... cu bun simt, pentru ca Europa, cu un moment mai inainte sa vie si sa recunoasca, de la care putem zice depanda... precum - dati-mi voie - precum la 21, dati-mi voie, la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea si la 84 si 94, si etetera, intru cat ne priveste... pentru ca sa lasam exemplul chiar surorilor noastre de ginte latina insa! Dati-mi voie! Termin indata! mai am doar doua vorbe de zis. Iata opinia mea. Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se reviziuasca , primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele... esentiale... Din aceasta dilema nu puteti iesi... Am zis!"
Mai trebuie sa comentez ceva? Ca de obicei, profesorii au dovedit ca isi merita soarta, salariul si locul in societate, si, mai ales, opinia publicului - niste resturi ale societatii pe mana carora nu mi-as da copilul sa fie educat. SE FACE GREVA!!! DAR SE SUSTINE SI BACALAUREATUL. Gratis, neplatit, dar cu repercursiuni asupra celor care au dorit sa schimbe ceva.
Concurs - va provoc sa atribuiti o fatza cuvintelor. Cel mai original raspuns primeste un premiu - o sticla de vin ;) Garantat!!
vineri, 28 mai 2010
To Boc or not to Boc
Putea fi altfel fara guvernul Boc?
Putini din pacate au inteles in urma cu un an ceea ce unii si mai putini au spus despre acordul incheiat atunci cu FMI ca nu va aduce nimic bun pentru simplul motiv ca implica un imprumut masiv pentru altii, respectiv bancile straine din Romania, si nu pentru populatie, businessul romanesc sau statul roman, respectiv platitorii acestui imprumut.Si, iarasi din pacate, cu toate ca acum dupa un an s-a dovedit ca a iesit rau, caci Romania se afla intr-o situatie si mai grea decat in urma cu un an, inca se mai ocoleste adevarata problema, punandu-se totul pe seama incompetentei guvernului Boc, care n-ar fi stiut ce sa faca cu banii! Pai, ce sa faca cu ei cand nu erau de fapt pentru el?! A platit salarii si pensii din cele 2 miliarde euro pe care FMI i-a permis sa-i ia din imprumut pentru finantarea deficitului bugetar. Grosul din cele peste 9 miliarde euro intrate in tara din imprumutul de la FMI a ajuns la destinatia prevazuta: bancile straine din Romania.
Si aceasta in timp ce guvernul a trebuit sa se imprumute din alte parti pentru restul nevoilor sale! Nu discutam acum si aici daca justificate sau nu! In orice caz, pretentia ca guvernul Boc - indiferent daca supercompetent sau, dimpotriva, incompetent - sa si faca ceva contra crizei sau macar si altceva decat de a-si satisface pe cat posibil clientela politica este o biata exagerare!
Cele mai penibile reprosuri in aceasta directie vin de la PSD, care era la guvernare impreuna cu PDL in momentul contractarii si perfectarii acordului cu FMI si cunostea prea bine ce hram poarta acest acord si imprumutul insotitor.
Incompetenta arhivehiculata a guvernului Boc este o pista falsa. Cu orice alt prim-ministru lucrurile s-ar fi desfasurat aproape la fel. Un economist de talie care intelege bine situatia actuala - calauzit de dorinta profesionala de a face ceva, si nu de aspiratii desarte de putere sau de grandomanii pur si simplu - ar evita sa-si asume functia de prim-ministru in care rolul n-ar fi de fapt altul decat acela de marioneta intr-un joc al altora. In Romania, guvernul poate trece fondurile de la un minister la altul, dar nu mai poate face nimic din ceea ce este esential, mai ales in conditiile actuale de criza. Guvernul nu mai are nici caderea, nici puterea de a schimba eventual statutul de tara bananiera al Romaniei sau de a modifica ceva strategic in economie pentru interesele nationale pe termen lung. Sau, inainte de toate, de a imprima un alt model economic Romaniei, caci actualul duce prin sine la subdezvoltare si saracie.
Cu orice alt guvern - nu doar ca persoane, dar si ca apartenenta politica - lucrurile ar fi ajuns inevitabil in acelasi punct. Oricare guvern care pornea la drum cu un handicap de 20 miliarde euro la incasari bugetare de numai 40 miliarde euro anual nu putea ajunge, mai devreme sau mai tarziu, decat unde s-a ajuns.
A inceput sa se vada si sa se simta ca guvernul roman, indiferent care ar fi acela, nu mai are parghii si instrumente sa implementeze strategii, oricat de minunate ar fi acestea, dupa ce el insusi ca institutie s-a autodeposedat de toate pozitiile nodale, strategice, din economie, instrainandu-le. Nu mai vorbim ca mai pe nimic! A inceput sa conteze ca Romania nu mai are banci proprii si nu se cunoaste in lume exemplul vreunei tari care sa se fi dezvoltat fara banci proprii, ci doar cu banci straine. A inceput sa se simta ca nu poti sa mergi inainte doar cu banci si companii de bodyguarzi - singurele care au prosperat in Romania ultimilor ani -, dar fara industrie si agricultura. Si ca degeaba este Romania in Uniunea Europeana, cu acces direct la o piata de jumatate de miliard de consumatori instariti, cand nu are jucatori, ce sa mai vorbim de campioni, cu care sa fructifice aceasta oportunitate istorica.
Si a inceput sa se resimta sufocant ca de 20 de ani se fura ca in draci din putinul care se mai produce, iar guvernele - oricare au fost acestea, si nu doar guvernul Boc - n-au avut alta preocupare decat de a asigura scurgerea banului public catre clientela politica proprie. Incompetenta guvernului Boc este o tinta falsa.
Adversarii politici nu-si dau probabil seama ca aceasta tinta nu le foloseste lor, ci exact mentorului guvernului Boc, presedintele Basescu. Pentru ca atunci cand situatia politica, economica, sociala va fi mai tensionata, d-l Basescu o va dezumfla, destituindu-l pe d-l Boc. O va dezumfla, dar nu o va si rezolva!
Caci problema nu este d-l Boc! Iar in locul d-lui Boc va veni un alt domn Boc!
Analiza de Ilie Serbanescu
Si aceasta in timp ce guvernul a trebuit sa se imprumute din alte parti pentru restul nevoilor sale! Nu discutam acum si aici daca justificate sau nu! In orice caz, pretentia ca guvernul Boc - indiferent daca supercompetent sau, dimpotriva, incompetent - sa si faca ceva contra crizei sau macar si altceva decat de a-si satisface pe cat posibil clientela politica este o biata exagerare!
Cele mai penibile reprosuri in aceasta directie vin de la PSD, care era la guvernare impreuna cu PDL in momentul contractarii si perfectarii acordului cu FMI si cunostea prea bine ce hram poarta acest acord si imprumutul insotitor.
Incompetenta arhivehiculata a guvernului Boc este o pista falsa. Cu orice alt prim-ministru lucrurile s-ar fi desfasurat aproape la fel. Un economist de talie care intelege bine situatia actuala - calauzit de dorinta profesionala de a face ceva, si nu de aspiratii desarte de putere sau de grandomanii pur si simplu - ar evita sa-si asume functia de prim-ministru in care rolul n-ar fi de fapt altul decat acela de marioneta intr-un joc al altora. In Romania, guvernul poate trece fondurile de la un minister la altul, dar nu mai poate face nimic din ceea ce este esential, mai ales in conditiile actuale de criza. Guvernul nu mai are nici caderea, nici puterea de a schimba eventual statutul de tara bananiera al Romaniei sau de a modifica ceva strategic in economie pentru interesele nationale pe termen lung. Sau, inainte de toate, de a imprima un alt model economic Romaniei, caci actualul duce prin sine la subdezvoltare si saracie.
Cu orice alt guvern - nu doar ca persoane, dar si ca apartenenta politica - lucrurile ar fi ajuns inevitabil in acelasi punct. Oricare guvern care pornea la drum cu un handicap de 20 miliarde euro la incasari bugetare de numai 40 miliarde euro anual nu putea ajunge, mai devreme sau mai tarziu, decat unde s-a ajuns.
A inceput sa se vada si sa se simta ca guvernul roman, indiferent care ar fi acela, nu mai are parghii si instrumente sa implementeze strategii, oricat de minunate ar fi acestea, dupa ce el insusi ca institutie s-a autodeposedat de toate pozitiile nodale, strategice, din economie, instrainandu-le. Nu mai vorbim ca mai pe nimic! A inceput sa conteze ca Romania nu mai are banci proprii si nu se cunoaste in lume exemplul vreunei tari care sa se fi dezvoltat fara banci proprii, ci doar cu banci straine. A inceput sa se simta ca nu poti sa mergi inainte doar cu banci si companii de bodyguarzi - singurele care au prosperat in Romania ultimilor ani -, dar fara industrie si agricultura. Si ca degeaba este Romania in Uniunea Europeana, cu acces direct la o piata de jumatate de miliard de consumatori instariti, cand nu are jucatori, ce sa mai vorbim de campioni, cu care sa fructifice aceasta oportunitate istorica.
Si a inceput sa se resimta sufocant ca de 20 de ani se fura ca in draci din putinul care se mai produce, iar guvernele - oricare au fost acestea, si nu doar guvernul Boc - n-au avut alta preocupare decat de a asigura scurgerea banului public catre clientela politica proprie. Incompetenta guvernului Boc este o tinta falsa.
Adversarii politici nu-si dau probabil seama ca aceasta tinta nu le foloseste lor, ci exact mentorului guvernului Boc, presedintele Basescu. Pentru ca atunci cand situatia politica, economica, sociala va fi mai tensionata, d-l Basescu o va dezumfla, destituindu-l pe d-l Boc. O va dezumfla, dar nu o va si rezolva!
Caci problema nu este d-l Boc! Iar in locul d-lui Boc va veni un alt domn Boc!
Analiza de Ilie Serbanescu
Sursa: Bloombiz
marți, 25 mai 2010
Cum putem sa ne ajutam singuri
Dincolo de discutiile interminabile despre ce merge si ce nu merge in tarisoara asta de la care Dumnezeu si-a intors din nou fatza, haideti sa vedem ce putem face pentru a preveni dezastrul. Si ma refer la ce putem face noi, oamenii de rand, in propria gospodarie si cu portofelul personal pentru a depasi cat mai bine "zona de turbulente". Asadar, legati-va centurile, trecem pe modulul "Avarie".
- primul lucru pe care il fac - ma asez la masa si pun pe hartie veniturile obtinute pe luna
- socotesc cheltuielile fixe si obligatorii - rate, facturi la intretinere, facturi gradi/cresa, cheltuielile variabile dar tot obligatorii - transport, hrana, casnice etc si cheltuielile ne-obligatorii, dar posibile - haine, incaltaminte, iesiri etc si lasam o rubrica necompletata pentru cheltuieli neprevazute (medicamente, o aniversare, excursie la scoala, pana la masina etc)
- apoi, fac totalul pe fiecare categorie in parte - totalul general normal ca va fi mai mare decat totalul "venituri" :))
Dupa ce am facut aceste lucruri, ma gandesc ce si cum pot reduce:
- rata - daca e in valuta, nu prea ai ce face
- facturile - nu uita lumina aprinsa, eventual cumpara becuri economice, nu lasa TV-ul deschis daca nu te uiti, nu lasa apa sa curga aiurea, mai ales in timp ce te speli pe dinti, dusul se spune ca e mai economic decat baia in cada, scoate aparatele electrocasnice din priza atunci cand nu le folosesti, evalueaza suma totala pe care o platesti pe telefoane si vezi cat poti reduce (ex: pre-pay e o optiune cu oferte super in ultime vreme, mai avantajoasa ca abonamentul - am prepay de 5 euro pe luna cu 1000 min retea orice ora si 70 min nationale), poti reduce din extraoptiunile de la TV cablu, poti opta pentru o viteza mai mica la internet (atata timp cat e rezonabila), foloseste programele economice la masina de spalat si nu turna mai mult detergent decat e nevoie
- o zi pe saptamana daca ai cum poti lasa copilul/copii in grija bunicilor - salvezi 7 lei/copil, adica 28 lei pe luna/copil - daca ai doi copii, poti plati cablul, internetul sau telefonul din banii acestia ;)
- transport - unde e posibil, renunta la masina in favoarea mersului pe jos, mai ales daca e si frumos afara; sau cupleaza-te cu un coleg de serviciu si impartiti banii de carburant; daca, totusi, trebuie sa folosesti masina, fa-ti un plan zilnic prin care sa iti organizezi toate deplasarile, eliminandu-le pe cele inutile si rezolvand cu un singur drum mai multe lucruri; nu folosi carburant ieftin - per total vei vedea ca e mai mare daraua decat ocaua
- la hrana se reduce cel mai mult si cel mai usor, pentru ca habar n-aveai cat de mult se cheltuie aiurea cu mancarea - incearca sa cumperi alimente romanesti 100%, daca se poate de la producatori locali - sunt de calitate superioara, orice s-ar spune, ajuti economia locala si pe cea a intregii tari; daca ai posibilitatea aboneaza-te la un taran pentru lapte, oua etc - sunt mai ieftine si mai sanatoase; din piata cumpara produse de la batranicile zbarcite care au putina marfa pe taraba - alea sigur o cresc in ograda lor, nu e adusa din strainatate si nu e la suprapret
- inventivitatea la bucatarie e de apreciat - orice resturi alimentare negatite isi pot gasi utilitatea (doua cepe ramasa, sau o cana de paste, sau doua mere etc etc); cu cat poti sta mai mult "la tigai" cu atat economisesti mai multi bani; promotiile, reducerile - sunt o ocazie buna de a cumpara si de a face economii (de ex, in supermarcheturile civilizate se reduce pana la 50% sau mai mult marfa care expira in 24 ore - daca o gatesti imediat, garantez ca nu ai nicio problema de sanatate)
- foloseste prosoapele "de la bunica" in locul celor de hartie - economisesti bani si protejezi si mediul
- scutecele si servetelele pentru bebe, hartia igienica - nu e musai sa fie cele mai scumpe, sunt si oferte de pret minime de aceeasi calitate, mai ales branduri proprii ale lanturilor de supermarkete
- navigheaza cate 10-15 min zilnic pe net - sigur vei gasi tot felul de trucuri despre cum sa faci o treaba de mici proportii in gospodarie fara a cheltui alti bani
- invata sa faci curat, invata sa bati un cui, invata sa schimbi un bec, invata sa schimbi o garnitura, invata sa folosesti un trafalete - nu mai da altcuiva bani pentru aceste lucruri minore
- a preveni e mai bine decat a combate - nu te expune pericolelor de imbolnavire, evita pe cat posibil; daca ai reusit, totusi, sa racesti, incearca intai remediile bunicii si abia apoi da bani pe medici si medicamente
- poti avea o garderoba noua cu putina imaginatie - noi combinatii sau cumparaturi de la solduri - pentru cele care se oripileaza la citirea acestui rand, sa stiti ca e foarte "trendy" si peste hotare, inclusiv cumparaturile la second-hand, mai ales in vremuri de criza
- daca suferi de mania cumparaturilor, mai ales online - renunta la net :))
- inainte de a achita orice, gandeste-te de 2 ori daca iti e strict necesara acea cheltuiala
- daca iesi cu copiii la plimbare, ia cu tine o sticluta de apa/suc de acasa, un pachet de biscuiti etc pentru a-i ajuta sa reziste ispitelor scumpe
- iesirile cu prietenii devin mult mai ieftine daca se fac la un gratar in afara orasului sau, pe rand, la cate unul acasa
- pentru produsele cosmetice si de uz casnic la pret foarte bun, te poti inscrie intr-o firma tip MLM care te poate ajuta si sa castigi un banut in plus
- invata sa-ti faci singura manichiura, pedichiura, coafura - apeleaza la salon doar in caz de operatiuni complexe
Astept si alte "ponturi" pentru a-mi imbunatati bugetul ;)
- primul lucru pe care il fac - ma asez la masa si pun pe hartie veniturile obtinute pe luna
- socotesc cheltuielile fixe si obligatorii - rate, facturi la intretinere, facturi gradi/cresa, cheltuielile variabile dar tot obligatorii - transport, hrana, casnice etc si cheltuielile ne-obligatorii, dar posibile - haine, incaltaminte, iesiri etc si lasam o rubrica necompletata pentru cheltuieli neprevazute (medicamente, o aniversare, excursie la scoala, pana la masina etc)
- apoi, fac totalul pe fiecare categorie in parte - totalul general normal ca va fi mai mare decat totalul "venituri" :))
Dupa ce am facut aceste lucruri, ma gandesc ce si cum pot reduce:
- rata - daca e in valuta, nu prea ai ce face
- facturile - nu uita lumina aprinsa, eventual cumpara becuri economice, nu lasa TV-ul deschis daca nu te uiti, nu lasa apa sa curga aiurea, mai ales in timp ce te speli pe dinti, dusul se spune ca e mai economic decat baia in cada, scoate aparatele electrocasnice din priza atunci cand nu le folosesti, evalueaza suma totala pe care o platesti pe telefoane si vezi cat poti reduce (ex: pre-pay e o optiune cu oferte super in ultime vreme, mai avantajoasa ca abonamentul - am prepay de 5 euro pe luna cu 1000 min retea orice ora si 70 min nationale), poti reduce din extraoptiunile de la TV cablu, poti opta pentru o viteza mai mica la internet (atata timp cat e rezonabila), foloseste programele economice la masina de spalat si nu turna mai mult detergent decat e nevoie
- o zi pe saptamana daca ai cum poti lasa copilul/copii in grija bunicilor - salvezi 7 lei/copil, adica 28 lei pe luna/copil - daca ai doi copii, poti plati cablul, internetul sau telefonul din banii acestia ;)
- transport - unde e posibil, renunta la masina in favoarea mersului pe jos, mai ales daca e si frumos afara; sau cupleaza-te cu un coleg de serviciu si impartiti banii de carburant; daca, totusi, trebuie sa folosesti masina, fa-ti un plan zilnic prin care sa iti organizezi toate deplasarile, eliminandu-le pe cele inutile si rezolvand cu un singur drum mai multe lucruri; nu folosi carburant ieftin - per total vei vedea ca e mai mare daraua decat ocaua
- la hrana se reduce cel mai mult si cel mai usor, pentru ca habar n-aveai cat de mult se cheltuie aiurea cu mancarea - incearca sa cumperi alimente romanesti 100%, daca se poate de la producatori locali - sunt de calitate superioara, orice s-ar spune, ajuti economia locala si pe cea a intregii tari; daca ai posibilitatea aboneaza-te la un taran pentru lapte, oua etc - sunt mai ieftine si mai sanatoase; din piata cumpara produse de la batranicile zbarcite care au putina marfa pe taraba - alea sigur o cresc in ograda lor, nu e adusa din strainatate si nu e la suprapret
- inventivitatea la bucatarie e de apreciat - orice resturi alimentare negatite isi pot gasi utilitatea (doua cepe ramasa, sau o cana de paste, sau doua mere etc etc); cu cat poti sta mai mult "la tigai" cu atat economisesti mai multi bani; promotiile, reducerile - sunt o ocazie buna de a cumpara si de a face economii (de ex, in supermarcheturile civilizate se reduce pana la 50% sau mai mult marfa care expira in 24 ore - daca o gatesti imediat, garantez ca nu ai nicio problema de sanatate)
- foloseste prosoapele "de la bunica" in locul celor de hartie - economisesti bani si protejezi si mediul
- scutecele si servetelele pentru bebe, hartia igienica - nu e musai sa fie cele mai scumpe, sunt si oferte de pret minime de aceeasi calitate, mai ales branduri proprii ale lanturilor de supermarkete
- navigheaza cate 10-15 min zilnic pe net - sigur vei gasi tot felul de trucuri despre cum sa faci o treaba de mici proportii in gospodarie fara a cheltui alti bani
- invata sa faci curat, invata sa bati un cui, invata sa schimbi un bec, invata sa schimbi o garnitura, invata sa folosesti un trafalete - nu mai da altcuiva bani pentru aceste lucruri minore
- a preveni e mai bine decat a combate - nu te expune pericolelor de imbolnavire, evita pe cat posibil; daca ai reusit, totusi, sa racesti, incearca intai remediile bunicii si abia apoi da bani pe medici si medicamente
- poti avea o garderoba noua cu putina imaginatie - noi combinatii sau cumparaturi de la solduri - pentru cele care se oripileaza la citirea acestui rand, sa stiti ca e foarte "trendy" si peste hotare, inclusiv cumparaturile la second-hand, mai ales in vremuri de criza
- daca suferi de mania cumparaturilor, mai ales online - renunta la net :))
- inainte de a achita orice, gandeste-te de 2 ori daca iti e strict necesara acea cheltuiala
- daca iesi cu copiii la plimbare, ia cu tine o sticluta de apa/suc de acasa, un pachet de biscuiti etc pentru a-i ajuta sa reziste ispitelor scumpe
- iesirile cu prietenii devin mult mai ieftine daca se fac la un gratar in afara orasului sau, pe rand, la cate unul acasa
- pentru produsele cosmetice si de uz casnic la pret foarte bun, te poti inscrie intr-o firma tip MLM care te poate ajuta si sa castigi un banut in plus
- invata sa-ti faci singura manichiura, pedichiura, coafura - apeleaza la salon doar in caz de operatiuni complexe
Astept si alte "ponturi" pentru a-mi imbunatati bugetul ;)
Nu stiu altii cum sunt..........
Pornind de la laitmotivul lui Creanga ce imi strabate din ce in ce mai des conexiunile neuronale, "Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele......." mi se ridica parul pe ceafa. Am ajuns sa ne plangem de mila si, ca de obicei, suntem foarte buni la asta. Toata lumea se caineaza, se ingrijoreaza, injura guvernul, conducerea, FMI-ul etc dar NIMENI NU FACE NIMIC.
Pai bine, fratilor, in cazul acesta - nu va e rusine?! Pana si bietii pensionari au iesit in strada si s-au expus brutalitatii, pe cand noi, tineretul, baza ne multumim sa injuram printre dinti la un pahar de vin si o tigara sau in anonimatul virtual. Ne plangem, criticam, desfiintam, denuntam, ne dam cu parerea ... asta e usor. Dar ceva... actiune... ? Nimeni...? Nimic...? Atunci ne meritam soarta si asta e doar inceputul.
Greva generala "ameninta" guvernantii - :))))))))))))))))))) . Asta e singura mea reactie. Pe cat punem pariu ca nu se va ajunge acolo? Pe cat punem pariu ca guvernul va spune "Ok, nu reducem salariile bugetarilor cu 25% ci cu 20%" si sindicatele ne vor vinde pe intelegerea asta? Si guvernantii vor fi exact acolo unde ar fi vrut sa fie, doar ca au cumparat si acceptul victimelor. Doamne!!
A venit cineva cu o solutie? Nu. A venit cineva cu o alternativa? Doar cea cu TVA-ul etc.
Din cand in cand se arunca strategic cate un ciolan la multime, iar aceasta se sfasie pentru cate un fleac, prea preocupata de capra vecinului ca sa sesizeze dictatura care se instaleaza ceas cu ceas in biata noastra ograda.
Acum un an de zile zvonurile instaurarii unei dictaturi pdl-iste care au ajuns la urechile mele mi se pareau de domeniul SF-ului. Cum, un partid de scursuri sa domine o populatie de intelectuali deosebiti?! Iata ca se poate! Si inca nu am vazut nimic. Moldova, cea care de obicei era incriminata pentru orientarea PSD-ista este ultima cetate care rezista flacarii portocalii - surprinzator, nu? Numai ca nu se stie cat va mai avea energia necesara.
Dupa o politizare intensa si acuta la toate nivelurile (chiar nu se gasesc si 1-2 oameni de valoare in partidul asta care sa conduca ceva, doar jigodii care abia treceau clasa in generala si isi suflau mucii in poala camasii?!) acum suntem amenintati fatis - "Cine nu este cu noi, este impotriva noastra." Dom'le, eu inteleg - e musai sa recompensezi un prost, ca a facut si el ceva relativ bun la viata lui, dar atata timp cat mai are 10 destepti in jurul lui, acest lucru nu se simte. Ori acum e taman invers - la 10 tampiti corespunde un destept, care oricum este prea preocupat sa-si salveze pielea de prostia celor 10 de langa el. Deci, ce sa ne mai miram?
Vreau sa stiu si eu ce legatura are cu democratia ceea ce se intampla la noi in tara? Pentru ce si-au jertfit viata in Decembrie atatia oameni (printre care si fratele sotului meu)? Pentru Bashe? Udrea? Boc? Vanghelie? Flutur? etc etc etc Ma indoiesc.
Tot ce am avut bun in '89 (pentru ca e ipocrit cel ce spune ca nu aveam nimic bun atunci, doar genocid) s-a distrus in aplauzele unui popor beat de mirajul Occidentului. Nu mai avem industrie, nu mai avem agricultura, nu mai avem paduri, nu mai avem petrol, nu mai avem ape nepoluate, nu mai avem culturi Bio, nu mai avem femei, nu mai avem copii, nu mia avem invatamant, nu mai avem politie, nu mai avem medici, nu mai avem nimic. Am fost furati ("retrocedati", "franchizati", "dati in exploatare", "ipotecati") pentru ca cateva mii de oameni sa se imbogateasca peste noapte in timp ce noi ne uitam cu gura cascata la TV prin cablu, la fuste scurte, la masini second sau la filme porno. Sintagma "Ati mintit poporul cu televizorul" e mai actuala ca oricand.
Nu stiu de ce permitem sa fim condusi de oameni care nu au nicio pregatire in domeniile pe care le pastoresc. Ce studii au cei ce fac legea in aceasta tara? Eu stiu ca daca vreau sa ma angajez la banca trebuie sa am studii superioare economice, daca vreau sa fiu profesor trebuie sa am zeci de diplome si atestate - ministrii, parlamentarii si toti ceilalti care stau ca paduchii in frunte tarii - ce studii de specialitate au?! Daca sunt asa de buni incat nu au nevoie - de ce suntem in situatia asta?
In fine - cu lamentari de genul asta pot sta ocupata pana dupa Pototp. Pana una-alta am luat hotararea sa actionez.
De azi nu mai tolerez incompetenta - fiecare act de incompetenta, indiferent de domeniul in care il depistez, va fi reclamat.
De azi nu mai dau spaga - nici macar un buchet de flori, nici macar un acatist. De aia.
De azi nu mai accept sa platesc niciun leu pentru cheltuieli pe care eu le consider nejustificate si nu mai accept ca nimeni sa imi ramana dator cu un leu (by the way, conducerea imi datoreaza - jumatate din al 13-lea salariu pe 2009, 14 luni de majorare de salariu cu 37%, 3 700 lei pentru tichetele de cresa pe care nu le-am primit din septembrie 2009).
De azi nimic nu imi mai poate fi impus atata timp cat legea nu prevede acest lucru. De exemplu, profesorii fac de paza in scoli pentru ca nu exista paznic deoarece s-au redus cheltuielile (?!) - sa stea ca idiotii in poarta pana nu mai au aer, daca vor sa faca munca patriotica, eu nu voi face acest lucru decat atunci cand voi fi incadrata pe post de paznic. Alt exemplu - se exercita presiuni politice asupra conducerilor liceelor ca sa se dea Bac-ul, CHIAR DACA VA FI GREVA, amenintandu-se cu destituirea, lucru total neconstitutional, dar Botosaniul portocaliu a cam fost pus in priza de la centru datorita slabelor rezultate de la alegeri, care cu tot cu fraudare nu au putut fi castigate.
Nu ma cramponez de faptul ca maine mi-as putea pierde serviciul - consider ca sunt destul de buna pentru a scoate bani si din piatra seaca, deci nu pot fi supusa santajului, chiar daca am si eu rate si copii si facturi.
Si de azi va invit pe toti cei care sunteti cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri sa organizam o miscare de rezistenta impotriva dictaturii care se instaureaza. Trebuie sa redam oamenilor de valoare locul care li se cuvine in societate. Este imposibil sa nu gasim printre noi oameni capabili sa nu fure si care sa stie sa-si faca treaba, oameni carora sa le pese cu adevarat de cei din jur.
Test - daca functiile publice nu s-ar plati, cati ar mai fi de acord sa le pastreze?
Raspuns - :)))))))))))))
Va astept cu idei concrete si HAIDETI, FRATILOR, SA LASAM VAICAREALA DEOPARTE SI SA FACEM CEVA CONCRET!!!!
Pai bine, fratilor, in cazul acesta - nu va e rusine?! Pana si bietii pensionari au iesit in strada si s-au expus brutalitatii, pe cand noi, tineretul, baza ne multumim sa injuram printre dinti la un pahar de vin si o tigara sau in anonimatul virtual. Ne plangem, criticam, desfiintam, denuntam, ne dam cu parerea ... asta e usor. Dar ceva... actiune... ? Nimeni...? Nimic...? Atunci ne meritam soarta si asta e doar inceputul.
Greva generala "ameninta" guvernantii - :))))))))))))))))))) . Asta e singura mea reactie. Pe cat punem pariu ca nu se va ajunge acolo? Pe cat punem pariu ca guvernul va spune "Ok, nu reducem salariile bugetarilor cu 25% ci cu 20%" si sindicatele ne vor vinde pe intelegerea asta? Si guvernantii vor fi exact acolo unde ar fi vrut sa fie, doar ca au cumparat si acceptul victimelor. Doamne!!
A venit cineva cu o solutie? Nu. A venit cineva cu o alternativa? Doar cea cu TVA-ul etc.
Din cand in cand se arunca strategic cate un ciolan la multime, iar aceasta se sfasie pentru cate un fleac, prea preocupata de capra vecinului ca sa sesizeze dictatura care se instaleaza ceas cu ceas in biata noastra ograda.
Acum un an de zile zvonurile instaurarii unei dictaturi pdl-iste care au ajuns la urechile mele mi se pareau de domeniul SF-ului. Cum, un partid de scursuri sa domine o populatie de intelectuali deosebiti?! Iata ca se poate! Si inca nu am vazut nimic. Moldova, cea care de obicei era incriminata pentru orientarea PSD-ista este ultima cetate care rezista flacarii portocalii - surprinzator, nu? Numai ca nu se stie cat va mai avea energia necesara.
Dupa o politizare intensa si acuta la toate nivelurile (chiar nu se gasesc si 1-2 oameni de valoare in partidul asta care sa conduca ceva, doar jigodii care abia treceau clasa in generala si isi suflau mucii in poala camasii?!) acum suntem amenintati fatis - "Cine nu este cu noi, este impotriva noastra." Dom'le, eu inteleg - e musai sa recompensezi un prost, ca a facut si el ceva relativ bun la viata lui, dar atata timp cat mai are 10 destepti in jurul lui, acest lucru nu se simte. Ori acum e taman invers - la 10 tampiti corespunde un destept, care oricum este prea preocupat sa-si salveze pielea de prostia celor 10 de langa el. Deci, ce sa ne mai miram?
Vreau sa stiu si eu ce legatura are cu democratia ceea ce se intampla la noi in tara? Pentru ce si-au jertfit viata in Decembrie atatia oameni (printre care si fratele sotului meu)? Pentru Bashe? Udrea? Boc? Vanghelie? Flutur? etc etc etc Ma indoiesc.
Tot ce am avut bun in '89 (pentru ca e ipocrit cel ce spune ca nu aveam nimic bun atunci, doar genocid) s-a distrus in aplauzele unui popor beat de mirajul Occidentului. Nu mai avem industrie, nu mai avem agricultura, nu mai avem paduri, nu mai avem petrol, nu mai avem ape nepoluate, nu mai avem culturi Bio, nu mai avem femei, nu mai avem copii, nu mia avem invatamant, nu mai avem politie, nu mai avem medici, nu mai avem nimic. Am fost furati ("retrocedati", "franchizati", "dati in exploatare", "ipotecati") pentru ca cateva mii de oameni sa se imbogateasca peste noapte in timp ce noi ne uitam cu gura cascata la TV prin cablu, la fuste scurte, la masini second sau la filme porno. Sintagma "Ati mintit poporul cu televizorul" e mai actuala ca oricand.
Nu stiu de ce permitem sa fim condusi de oameni care nu au nicio pregatire in domeniile pe care le pastoresc. Ce studii au cei ce fac legea in aceasta tara? Eu stiu ca daca vreau sa ma angajez la banca trebuie sa am studii superioare economice, daca vreau sa fiu profesor trebuie sa am zeci de diplome si atestate - ministrii, parlamentarii si toti ceilalti care stau ca paduchii in frunte tarii - ce studii de specialitate au?! Daca sunt asa de buni incat nu au nevoie - de ce suntem in situatia asta?
In fine - cu lamentari de genul asta pot sta ocupata pana dupa Pototp. Pana una-alta am luat hotararea sa actionez.
De azi nu mai tolerez incompetenta - fiecare act de incompetenta, indiferent de domeniul in care il depistez, va fi reclamat.
De azi nu mai dau spaga - nici macar un buchet de flori, nici macar un acatist. De aia.
De azi nu mai accept sa platesc niciun leu pentru cheltuieli pe care eu le consider nejustificate si nu mai accept ca nimeni sa imi ramana dator cu un leu (by the way, conducerea imi datoreaza - jumatate din al 13-lea salariu pe 2009, 14 luni de majorare de salariu cu 37%, 3 700 lei pentru tichetele de cresa pe care nu le-am primit din septembrie 2009).
De azi nimic nu imi mai poate fi impus atata timp cat legea nu prevede acest lucru. De exemplu, profesorii fac de paza in scoli pentru ca nu exista paznic deoarece s-au redus cheltuielile (?!) - sa stea ca idiotii in poarta pana nu mai au aer, daca vor sa faca munca patriotica, eu nu voi face acest lucru decat atunci cand voi fi incadrata pe post de paznic. Alt exemplu - se exercita presiuni politice asupra conducerilor liceelor ca sa se dea Bac-ul, CHIAR DACA VA FI GREVA, amenintandu-se cu destituirea, lucru total neconstitutional, dar Botosaniul portocaliu a cam fost pus in priza de la centru datorita slabelor rezultate de la alegeri, care cu tot cu fraudare nu au putut fi castigate.
Nu ma cramponez de faptul ca maine mi-as putea pierde serviciul - consider ca sunt destul de buna pentru a scoate bani si din piatra seaca, deci nu pot fi supusa santajului, chiar daca am si eu rate si copii si facturi.
Si de azi va invit pe toti cei care sunteti cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri sa organizam o miscare de rezistenta impotriva dictaturii care se instaureaza. Trebuie sa redam oamenilor de valoare locul care li se cuvine in societate. Este imposibil sa nu gasim printre noi oameni capabili sa nu fure si care sa stie sa-si faca treaba, oameni carora sa le pese cu adevarat de cei din jur.
Test - daca functiile publice nu s-ar plati, cati ar mai fi de acord sa le pastreze?
Raspuns - :)))))))))))))
Va astept cu idei concrete si HAIDETI, FRATILOR, SA LASAM VAICAREALA DEOPARTE SI SA FACEM CEVA CONCRET!!!!
vineri, 21 mai 2010
Angajat vs antreprenor: cand lasi jobul pentru o afacere? - preluare Bloombiz
Iar bloombiz.ro pentru ca, ma repet - imi place.
"Succesul vine atunci cand descoperi un segment de piata ale carui nevoi sunt insuficient exploatate, iar tu vii cu o oferta in domeniu. Etapele ar fi: sa te pricepi, sa ai piata si sa iti construiesti o echipa care sa te ajute sa implementezi acea idee pentru piata. E o greseala sa te gandesti ca nu poti sa faci business pentru ca nu ai bani", a declarat Alin Angheluta, vicepresedinte Junior Chamber International Romania.
Care sunt domeniile spre care ar trebui sa se orienteze tinerii antreprenori?In primul rand, domeniile in care se pricep, in care sunt profesionisti.
In al doilea rand, domeniile in care identifica o cerere incomplet satisfacuta pe piata si, mai ales, domeniile unde nu e nevoie de investitii foarte mari de capital. Spre exemplu servicii, IT sau domenii localizate. Nu in ultimul rand, ideal ar fi sa dezvolte un business care poate fi apoi replicat geografic sau sa reziste in timp.
Trebuie sa aiba un model de business unic care sa-i faca deosebiti fata de celelalte afaceri de pe piata. E mai greu sa incepi sa-ti faci un mall sau o fabrica sa produci ceva.
Care sunt oportunitatile de care beneficieaza tinerii antreprenori in mediul romanesc de afaceri?
Sunt tot mai multe ONG-uri, cum e si JCI, care au proiecte pentru tineri: de mentorat, evenimente pentru tineri, concursuri de planuri de afaceri. Interesul e destul de mare. Directionarea e mai degraba catre afacerile care au inceput deja si au un istoric in spate , au potential si au nevoie de capital sa se dezvolte. Start-up-urile sunt mai putin interesante. Doar daca vorbim de idei inovatoare sau de ceva care poate sa creasca foarte mult. Facebook, de exemplu, in SUA a atras sute de milioane de dolari investiti.
Ofera sistemul bancar romanesc facilitatile financiare si serviciile de creditare necesare dezvoltarii de proiecte antreprenoriale?
Daca vorbim de proiecte antreprenoriale de tip start-up, evident ca mai degraba familia si economiile iti finanteaza start-up-ul si nu banca. Daca vorbim, in schimb de dezvoltarea unei afaceri cu doi ani in spate, care are nevoie de fonduri sa se dezvolte, exista solutii. Spre exemplu, ai putea sa accesezi un credit folosind Fondul de Garantare a Creditelor. Sunt mai multe institutii care garanteaza creditele si sunt putini antreprenori care apeleaza la aceste solutii. Putem vorbi inclusiv de servicii ca factoring sau alte servicii financiare mai accesibile si mai cunoscute de oamenii din piata.
Ce etape ar trebui parcurse de catre un tanar antreprenor?
In primul rand, principala etapa este sa aleaga acest drum al antreprenoriatului, sa aiba propriul business. Este totusi riscant si e nevoie de o doza de incredere in sine. Apoi, recomandarea e sa fie profesionisti, sa se priceapa la ceea ce fac si daca vor sa aiba succes, sa nu scape din ochi clientul. Practic, solutia ideala si succesul vin atunci cand descoperi un segment de piata ale carui nevoi sunt insuficient exploatate, iar tu vii cu o oferta in domeniu. Etapele ar fi: sa te pricepi, sa ai piata si sa iti construiesti o echipa care sa te ajute sa implementezi acea idee pentru piata.
Ce ar trebui sa faca un tanar antreprenor care isi doreste sa inceapa un business, insa nu are resursele financiare necesare pentru a il finanta?
Nu resursele financiare sunt cea mai importanta chestiune. E mai important sa gasesti acea piata, sa ai competente, sa strangi in jurul tau oameni care sa te ajute. Foarte important e ca ideea pe care o ai sa se transpuna in practica. De obicei, daca vrei finantare ca sa cresti, trebuie sa ai un background in spate. Fie sa fi fost foarte bun in domeniul respectiv si sa nu mai vrei sa lucrezi intr-o multinationala si sa-ti doresti sa-ti faci business-ul tau, fie daca esti la inceput si nu ai experienta, cineva te poate sustine daca 1-2 ani ai demonstrat ca acea idee e viabila si se poate dezvolta. E o greseala sa te gandesti ca nu poti sa faci business pentru ca nu ai bani. Banii se gasesc, dar trebuie sa garantezi pentru ei prin ceea ce esti, prin ceea ce faci sau prin ceea ce ai facut in trecut.
Care sunt cele mai frecvente greseli in redactarea unui plan de afaceri?
Eu as spune ca una din problemele antreprenoriatului din Romania este ca acesti antreprenori sunt tineri entuziasti, care pun pasiune in ceea ce fac si se arunca in business. Nu sunt inca foarte buni pe partea de marketing sau finante. Acest lucru se vede si in planurile de afaceri. La JCI organizam concursuri de planuri de afaceri si foarte putine erau fara greseala la capitolul marketing sau finante. Trebuie sa te gandesti la cashflow, la costurile unei campanii, sa te gandesti la a cerceta intai piata si apoi la a comunica.
Cum ar putea deveni antreprenori tinerii din mediul rural? Spre ce domenii ar trebui sa se indrepte?
Mediul rural are foarte multe oportunitati fiindca este o piata uitata. Jucatorii mari nu investesc acolo pentru ca investesc in mediul urban de unde le ies cei mai multi bani. Oamenii din mediul rural, desi au venituri mici, sunt foarte putin atacati de produse si servicii. Resursele umane sunt mult mai la indemana in mediul rural decat in cel urban, pe anumite domenii. As recomanda fie un business in agricultura traditionala, unde exista traditie in spate si know-how, fie o afacere de tipul servicii sau productie la nivel mic de tip artizanat. Ceva care sa nu necesite investitii foarte mari si sa profite de specificul local si de oportunitatile din zona.
joi, 20 mai 2010
Se pare ca nimic din ce doreste natiunea nu conteaza pentru conducere
..... indiferent de dorintele noastre, alesii nostri fac tot cum ii taie capul. Si nici nu cer parerea nimanui. Este evident ca isi depasesc atributiile si ne incalca noua dreptul constitutional de a fi reprezentati in conducerea Statului. "Reprezentati" inseamna ca cei alesi de noi si cei impusi apoi de alesii nostri sa actioneze ASA CUM DORIM NOI, MAJORITATEA, nu cum vor ei. Ma indoiesc ca au cerut parerea unui muritor de rand care sa le spuna cum sa faca economii la buget. Exemple:
- programul "laptele si cornul" care implica aproximativ 1 euro/zi/ elev cl I-IV - 75% din produse ajung pe strada, in capul trecatorilor sau in crescatoriile de porci ale unor "intreprinzatori" pilosi
- programul de reeducare a detinutilor, care ofera lunar fiecarui detinut care DORESTE sa faca scoala in Penitenciar cateva ore pe saptamana o suma de aprox 300 lei
- programul de munca in folosul societatii pentru cei cu condamnari minore, care nu se aplica decat formal, preferandu-se deturnarea fondurilor catre societatile "prietene" care sa execute aceste munci in locul lor
- programul de asistare sociala care include "handicapati" care muncesc in Italia, cersetori cu vile de lux, mame care beneficiaza de indemnizatii, dar muncesc in strainatate desi legea nu permite alte venituri in timpul acesta samd
- revigorarea bugetelor locale prin aplicarea corecta a legilor asupra tuturor cetatenilor, mai ales asupra celor cu bani multi si restante pe masura - taxe, impozite, amenzi, penalitati etc
- inlocuirea a doi din trei functionari de la nivel administrativ cu un computer (ar fi si mult mai eficient, pe langa reducerea de cheltuieli)
- verificarea in regim de urgenta a averilor, incepand din varful piramidei sociale, si confiscarea tuturor averilor nejustificate, pana la ultimul leut
- verificarea licitatiilor "publice" si recuperarea banilor de la firmele clientelare
- formarea unor comisii DE SPECIALISTI, cu studii si experienta, la nivel local, un asa-zis "comitet de criza" capabil sa ofere solutii pertinente si sa si urmareasca aplicarea lor
- redirectionare tuturor banutilor catre productia romaneasca - si eliminarea subventiilor agricole care se dau chiar daca pamantul nu este lucrat
- reducerea dobanzilor bancare nesimtite care directioneaza tot castigul romanului spre strainatate sau "impozitarea" lor de catre Statul roman
Problema Romaniei trebuie rezolvata nu de la nivel macroscopic, ci de la nivel microscopic. Exact cum face fiecare in gospodaria lui - daca mie imi reduce 25% salariul, eu reduc cheltuielile platind facturile cu 25% mai putin?! Nu. Limitez strict orice iesire de "capital" din casa, trec pe modulul "avarie" si cheltui doar pe ce e obligatoriu - rate, intretinere si hrana. Restul - cand am sa produc ceva in plus. Asa ar trebui vizualizata problema si la nivel macro - nu iese din tara decat strictul necesar, tot capitalul se redistribuie pe prioritati.
Sa reduci cheltuielile cu Armata, Politia, Justitia si Sanatatea, doar pe motiv ca sunt "bugetari" mi s epare SINUCIDERE, o dovada de crasa imbecilitate. Cine va mai pazi cetateanul de rand? Cine va mai asigura aplicarea legii in tara? Cine va trata populatia care se va imbolnavi pe capete data fiind scaderea nivelului de trai?
Si as putea continua cu o multime de astfel de sugestii, mai mult sau mai putin pertinente, dupa umila mea pricepere - caci eu nu sunt nici om politic, nici licentiat in toate stiintele posibile prin strainatati, nici sef pe la vreo multinationala astfel incat parerea mea sa conteze. Sunt un om de rand obisnuit - ceea ce imi ofera o alta perspectiva, mai realista, mai "sanatoasa". Va rog sa va dati si voi cu parerea; daca tot nu v-a cerut-o nimeni, v-o cer eu, macar asa, de dragul discutiei...
- programul "laptele si cornul" care implica aproximativ 1 euro/zi/ elev cl I-IV - 75% din produse ajung pe strada, in capul trecatorilor sau in crescatoriile de porci ale unor "intreprinzatori" pilosi
- programul de reeducare a detinutilor, care ofera lunar fiecarui detinut care DORESTE sa faca scoala in Penitenciar cateva ore pe saptamana o suma de aprox 300 lei
- programul de munca in folosul societatii pentru cei cu condamnari minore, care nu se aplica decat formal, preferandu-se deturnarea fondurilor catre societatile "prietene" care sa execute aceste munci in locul lor
- programul de asistare sociala care include "handicapati" care muncesc in Italia, cersetori cu vile de lux, mame care beneficiaza de indemnizatii, dar muncesc in strainatate desi legea nu permite alte venituri in timpul acesta samd
- revigorarea bugetelor locale prin aplicarea corecta a legilor asupra tuturor cetatenilor, mai ales asupra celor cu bani multi si restante pe masura - taxe, impozite, amenzi, penalitati etc
- inlocuirea a doi din trei functionari de la nivel administrativ cu un computer (ar fi si mult mai eficient, pe langa reducerea de cheltuieli)
- verificarea in regim de urgenta a averilor, incepand din varful piramidei sociale, si confiscarea tuturor averilor nejustificate, pana la ultimul leut
- verificarea licitatiilor "publice" si recuperarea banilor de la firmele clientelare
- formarea unor comisii DE SPECIALISTI, cu studii si experienta, la nivel local, un asa-zis "comitet de criza" capabil sa ofere solutii pertinente si sa si urmareasca aplicarea lor
- redirectionare tuturor banutilor catre productia romaneasca - si eliminarea subventiilor agricole care se dau chiar daca pamantul nu este lucrat
- reducerea dobanzilor bancare nesimtite care directioneaza tot castigul romanului spre strainatate sau "impozitarea" lor de catre Statul roman
Problema Romaniei trebuie rezolvata nu de la nivel macroscopic, ci de la nivel microscopic. Exact cum face fiecare in gospodaria lui - daca mie imi reduce 25% salariul, eu reduc cheltuielile platind facturile cu 25% mai putin?! Nu. Limitez strict orice iesire de "capital" din casa, trec pe modulul "avarie" si cheltui doar pe ce e obligatoriu - rate, intretinere si hrana. Restul - cand am sa produc ceva in plus. Asa ar trebui vizualizata problema si la nivel macro - nu iese din tara decat strictul necesar, tot capitalul se redistribuie pe prioritati.
Sa reduci cheltuielile cu Armata, Politia, Justitia si Sanatatea, doar pe motiv ca sunt "bugetari" mi s epare SINUCIDERE, o dovada de crasa imbecilitate. Cine va mai pazi cetateanul de rand? Cine va mai asigura aplicarea legii in tara? Cine va trata populatia care se va imbolnavi pe capete data fiind scaderea nivelului de trai?
Si as putea continua cu o multime de astfel de sugestii, mai mult sau mai putin pertinente, dupa umila mea pricepere - caci eu nu sunt nici om politic, nici licentiat in toate stiintele posibile prin strainatati, nici sef pe la vreo multinationala astfel incat parerea mea sa conteze. Sunt un om de rand obisnuit - ceea ce imi ofera o alta perspectiva, mai realista, mai "sanatoasa". Va rog sa va dati si voi cu parerea; daca tot nu v-a cerut-o nimeni, v-o cer eu, macar asa, de dragul discutiei...
Stat social, stat clientelar, stat criminal - Preluare Bloombiz
Imi permit sa va reproduc un articol din Bloombiz, care zilnic afiseaza articole foarte pertinente, explicative si luminatoare pentru omul de rand.
Cu alte cuvinte, in loc sa disponibilizeze forta de munca excedentara, statul a preferat sa-i protejeze pe salariatii ce ramaneau fara un loc de munca, creand conditii de pensionare mai facile. Raspunsul pietei nu a intarziat.
Pensionarea anticipata s-a practicat pe scara larga in anii ’90, in locul somajului sau, pur si simplu, a cautarii unui loc de munca.
La fel de adevarat este ca Romania a ratat, la inceputul anilor ‘90, primul mare val al investitiilor straine. Din acest motiv, locurile de munca nou create au fost limitate. Polonia, Cehoslovacia si Ungaria au fost statele din Europa Centrala si de Est catre care s-au indreptat majoritatea investitiilor straine.
Cauzele acestui fenomen sunt acum cunoscute: cele trei state au introdus reforme mai rapide, au trecut curajos la privatizarea companiilor de stat si au beneficiat de regimuri politice credibile.
In acelasi timp, oamenii de afaceri romani s-au dezvoltat lent. Acumularea capitalului a avut loc, dar fondurile nu au fost folosite pentru a dezvolta companii.
Capitalul romanesc privat, cu putine exceptii, nu a reusit sa creeze companii solide si, in consecinta, nici locuri de munca.
Salariatii disponibilizati din companiile de stat nu au avut la indemana prea multe solutii, pentru ca investitiile straine erau la un nivel modest, iar capitalul privat nu a investit in intreprinderi generatoare de locuri de munca.
Si, astfel, s-a ajuns ca statul social sa fie dezirabil atat pentru politicieni, sensibili, totdeauna si peste tot in lume, la voturi si la votanti, cat si pentru salariati si sindicate.
Salariatii s-au obisnuit sa astepte solutii de la stat: ajutor banesc, protectia locului de munca, subventie pentru compania la care lucreaza sau, ceva mai tarziu, plati compensatorii.
Intre anii 1996 si 1999, statul social a oferit cu generozitate plati compensatorii pentru cei disponibilizati din companiile cu capital de stat.
Acesta a fost pretul platit pentru a le da un punct de sprijin celor disponibilizati.
Astazi, intelegem limpede ca platile compensatorii au fost, in general, bani publici risipiti fara nici un folos pentru dezvoltarea economiei.
Foarte putine persoane disponibilizate au reusit sa demareze o mica afacere cu platile compensatorii incasate (un refren care era la moda in epoca) si, de asemenea, prea putini au fost aceia care au reusit sa economiseasca acele fonduri. Cea mai mare parte a banilor au luat drumul consumului.
Acum, intelegem ca alocarea acelor resurse ar fi fost mult mai eficienta daca s-ar fi indreptat catre investitii in infrastructura sau macar ar fi fost alocati pentru reabilitarea celei existente si pentru crearea de noi locuri de munca.
In loc de plati compensatorii, salariatii restructurati ar fi trebuit sa primeasca un loc de munca.
Statul social a protejat si companiile, cu precadere pe cele cu capital de stat. Astfel, au fost esalonate sau chiar sterse datoriile catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, au fost acordate subventii bugetare fara a pretinde un minimum de efort pentru eficientizarea companiilor.
Statul social a ajuns, incet-incet, sa aiba o nota de plata tot mai mare si sa fie tot mai tolerant in raport cu datornicii la buget.
Cheltuielile sociale au crescut, incasarile bugetare au scazut. In plus, statul social a suferit si din cauza administrarii defectuoase a activelor pe care le detinea, adica a companiilor.
Cu timpul, statul social a inceput sa coexiste cu statul clientelar. Investitiile publice s-au redus, pentru ca statul social a acaparat o parte tot mai mare din resurse. Mai mult, cheltuielile publice au inceput sa fie dedicate cu prioritate clientelei de stat.
Administratiile locale au primit alocatii bugetare in functie de culoarea si afinitatea politica. La randul lor, primarii si alesii locali au cheltuit banii in functie de propria clientela. Mai grav, criteriile de performanta ale alocarilor bugetare nu au existat sau nu au fost luate in seama.
Standardele de cost, prioritatile au lipsit si totul s-a bazat pe clientela. Clientela a acaparat o buna parte din banii publici, indiferent ca a fost vorba de alocari pentru educatie, sanatate, armata sau simpla achizitie de bunuri sau servicii.
Problema a fost ca acest obicei a majorat costurile statului, pentru ca au inclus si platile informale, datorate celor care au incredintat lucrarea, si profiturile care nu se puteau controla tocmai pentru ca a functionat o intelegere in afara legii intre stat si executantii lucrarilor.
Existenta statului clientelar nu mai are nevoie sa fie dovedita in justitie. Este suficient sa privim declaratiile de avere ale celor care s-au perindat la conducerea statului, de la politicieni, pana la cei care au condus administratia locala.
Vom descoperi politicieni indecent de bogati pentru o tara atat de modesta economic. Legile privind achizitiile publice au fost driblate cu nonsalanta. Modul de operare a fost simplu. Clientela a oferit la licitatie pretul cel mai mic pentru a-si asigura castigul.
Dupa aceea, prin modificari succesive, suma incasata in timpul efectuarii lucrarilor crestea cu pana la 50%. Este un mod simplu de a scoate din joc o companie care ar fi lucrat pe bani mai putini.
Statul clientelar a tolerat evaziunea sau chiar a incurajat-o, prin unele masuri legale sau prin lipsa de fermitate a aplicarii legii. Statul clientelar a fost darnic cu unele categorii sociale, oferindu-le legi speciale pentru obtinerea de salarii si pensii speciale.
Statul clientelar a cheltuit cu nonsalanta resurse, astfel incat pentru investitiile publice nu au mai ramas decat 6% - 7% din produsul intern brut si mai mult de 9% pentru salarii. Statul clientelar a marit aparatul bugetar, a crescut salariile si a angajat pe criterii ce tin tot de clientela si nu de competenta.
Pentru cedari si furturi vine insa si scadenta. Poate grabita de criza mondiala, poate acutizata de aceasta, criza statului social si a celui clientelar a venit.
Acum, vedem rezultatele. Taieri de salarii, de pensii, anularea subventiilor, micsorarea indemnizatiei pentru mame, a celei de somaj, inchiderea unor spitale si n-ar fi deloc de mirare daca s-ar ajunge si la cresterea taxelor sau a impozitelor.
Se taie totul fara justificari si fara discernamant. Intr-o tara cu 1,5 milioane de oameni aflati sub pragul saraciei, programul dur de austeritate va adanci in saracie mai multi oameni, ba chiar ii va avea pe constiinta pe cei mai defavorizati.
Si, astfel, statul social, dupa ce s-a impletit armonios cu statul clientelar, se transforma in stat criminal. Disperarea pensionarilor iesiti in strada pentru a protesta este cea mai buna dovada in acest sens.
Cine este statul social, cel clientelar sau cel criminal? Este, in buna masura, clasa politica, cei care au condus administratia centrala si locala. Ei au adus statul in forma atat de hada de astazi.
In acelasi timp, intr-o mai mica masura, statul acesta suntem chiar noi. Noi, cei care in complicitate cu statul social si cu cel clientelar am stiut sa-i speculam slabiciunile sau viciile si sa le folosim in favoarea noastra.
Dupa toate aceste cedari ale statului, exista un moment in care vine scadenta. Acel moment a venit.
Analiza de Constantin Rudnitchi
19 Mai 2010 / 23:43
Astazi, platim factura greselilor trecutului. Copiii nostri vor plati, in viitor, pentru erorile guvernarii din prezent
Totul a inceput in anul 1990. Restructurarea companiilor de stat, in mare masura inevitabila, a fost insotita si de o pronuntata amprenta sociala. Initial, statul a acceptat iesirea anticipata la pensie. Pentru a pastra pacea sociala si in lipsa unor solutii economice viabile au fost relaxate conditiile de pensionare.Cu alte cuvinte, in loc sa disponibilizeze forta de munca excedentara, statul a preferat sa-i protejeze pe salariatii ce ramaneau fara un loc de munca, creand conditii de pensionare mai facile. Raspunsul pietei nu a intarziat.
Pensionarea anticipata s-a practicat pe scara larga in anii ’90, in locul somajului sau, pur si simplu, a cautarii unui loc de munca.
La fel de adevarat este ca Romania a ratat, la inceputul anilor ‘90, primul mare val al investitiilor straine. Din acest motiv, locurile de munca nou create au fost limitate. Polonia, Cehoslovacia si Ungaria au fost statele din Europa Centrala si de Est catre care s-au indreptat majoritatea investitiilor straine.
Cauzele acestui fenomen sunt acum cunoscute: cele trei state au introdus reforme mai rapide, au trecut curajos la privatizarea companiilor de stat si au beneficiat de regimuri politice credibile.
In acelasi timp, oamenii de afaceri romani s-au dezvoltat lent. Acumularea capitalului a avut loc, dar fondurile nu au fost folosite pentru a dezvolta companii.
Capitalul romanesc privat, cu putine exceptii, nu a reusit sa creeze companii solide si, in consecinta, nici locuri de munca.
Salariatii disponibilizati din companiile de stat nu au avut la indemana prea multe solutii, pentru ca investitiile straine erau la un nivel modest, iar capitalul privat nu a investit in intreprinderi generatoare de locuri de munca.
Si, astfel, s-a ajuns ca statul social sa fie dezirabil atat pentru politicieni, sensibili, totdeauna si peste tot in lume, la voturi si la votanti, cat si pentru salariati si sindicate.
Salariatii s-au obisnuit sa astepte solutii de la stat: ajutor banesc, protectia locului de munca, subventie pentru compania la care lucreaza sau, ceva mai tarziu, plati compensatorii.
Intre anii 1996 si 1999, statul social a oferit cu generozitate plati compensatorii pentru cei disponibilizati din companiile cu capital de stat.
Acesta a fost pretul platit pentru a le da un punct de sprijin celor disponibilizati.
Astazi, intelegem limpede ca platile compensatorii au fost, in general, bani publici risipiti fara nici un folos pentru dezvoltarea economiei.
Foarte putine persoane disponibilizate au reusit sa demareze o mica afacere cu platile compensatorii incasate (un refren care era la moda in epoca) si, de asemenea, prea putini au fost aceia care au reusit sa economiseasca acele fonduri. Cea mai mare parte a banilor au luat drumul consumului.
Acum, intelegem ca alocarea acelor resurse ar fi fost mult mai eficienta daca s-ar fi indreptat catre investitii in infrastructura sau macar ar fi fost alocati pentru reabilitarea celei existente si pentru crearea de noi locuri de munca.
In loc de plati compensatorii, salariatii restructurati ar fi trebuit sa primeasca un loc de munca.
Statul social a protejat si companiile, cu precadere pe cele cu capital de stat. Astfel, au fost esalonate sau chiar sterse datoriile catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, au fost acordate subventii bugetare fara a pretinde un minimum de efort pentru eficientizarea companiilor.
Statul social a ajuns, incet-incet, sa aiba o nota de plata tot mai mare si sa fie tot mai tolerant in raport cu datornicii la buget.
Cheltuielile sociale au crescut, incasarile bugetare au scazut. In plus, statul social a suferit si din cauza administrarii defectuoase a activelor pe care le detinea, adica a companiilor.
Cu timpul, statul social a inceput sa coexiste cu statul clientelar. Investitiile publice s-au redus, pentru ca statul social a acaparat o parte tot mai mare din resurse. Mai mult, cheltuielile publice au inceput sa fie dedicate cu prioritate clientelei de stat.
Administratiile locale au primit alocatii bugetare in functie de culoarea si afinitatea politica. La randul lor, primarii si alesii locali au cheltuit banii in functie de propria clientela. Mai grav, criteriile de performanta ale alocarilor bugetare nu au existat sau nu au fost luate in seama.
Standardele de cost, prioritatile au lipsit si totul s-a bazat pe clientela. Clientela a acaparat o buna parte din banii publici, indiferent ca a fost vorba de alocari pentru educatie, sanatate, armata sau simpla achizitie de bunuri sau servicii.
Problema a fost ca acest obicei a majorat costurile statului, pentru ca au inclus si platile informale, datorate celor care au incredintat lucrarea, si profiturile care nu se puteau controla tocmai pentru ca a functionat o intelegere in afara legii intre stat si executantii lucrarilor.
Existenta statului clientelar nu mai are nevoie sa fie dovedita in justitie. Este suficient sa privim declaratiile de avere ale celor care s-au perindat la conducerea statului, de la politicieni, pana la cei care au condus administratia locala.
Vom descoperi politicieni indecent de bogati pentru o tara atat de modesta economic. Legile privind achizitiile publice au fost driblate cu nonsalanta. Modul de operare a fost simplu. Clientela a oferit la licitatie pretul cel mai mic pentru a-si asigura castigul.
Dupa aceea, prin modificari succesive, suma incasata in timpul efectuarii lucrarilor crestea cu pana la 50%. Este un mod simplu de a scoate din joc o companie care ar fi lucrat pe bani mai putini.
Statul clientelar a tolerat evaziunea sau chiar a incurajat-o, prin unele masuri legale sau prin lipsa de fermitate a aplicarii legii. Statul clientelar a fost darnic cu unele categorii sociale, oferindu-le legi speciale pentru obtinerea de salarii si pensii speciale.
Statul clientelar a cheltuit cu nonsalanta resurse, astfel incat pentru investitiile publice nu au mai ramas decat 6% - 7% din produsul intern brut si mai mult de 9% pentru salarii. Statul clientelar a marit aparatul bugetar, a crescut salariile si a angajat pe criterii ce tin tot de clientela si nu de competenta.
Pentru cedari si furturi vine insa si scadenta. Poate grabita de criza mondiala, poate acutizata de aceasta, criza statului social si a celui clientelar a venit.
Acum, vedem rezultatele. Taieri de salarii, de pensii, anularea subventiilor, micsorarea indemnizatiei pentru mame, a celei de somaj, inchiderea unor spitale si n-ar fi deloc de mirare daca s-ar ajunge si la cresterea taxelor sau a impozitelor.
Se taie totul fara justificari si fara discernamant. Intr-o tara cu 1,5 milioane de oameni aflati sub pragul saraciei, programul dur de austeritate va adanci in saracie mai multi oameni, ba chiar ii va avea pe constiinta pe cei mai defavorizati.
Si, astfel, statul social, dupa ce s-a impletit armonios cu statul clientelar, se transforma in stat criminal. Disperarea pensionarilor iesiti in strada pentru a protesta este cea mai buna dovada in acest sens.
Cine este statul social, cel clientelar sau cel criminal? Este, in buna masura, clasa politica, cei care au condus administratia centrala si locala. Ei au adus statul in forma atat de hada de astazi.
In acelasi timp, intr-o mai mica masura, statul acesta suntem chiar noi. Noi, cei care in complicitate cu statul social si cu cel clientelar am stiut sa-i speculam slabiciunile sau viciile si sa le folosim in favoarea noastra.
Dupa toate aceste cedari ale statului, exista un moment in care vine scadenta. Acel moment a venit.
Analiza de Constantin Rudnitchi
Sursa: Bloombiz
Mizerie sociala sau mizerie morala?
Nu stiu inca ce varianta sa folosesc pentru a exprima actualitatea in care traim. Sau poate nu e cazul sa aleg, e suficient sa imbin - o mizerie morala rezultata din mizeria sociala sau o mizerie sociala rezultata din mizeria morala? As inclina spre a doua varianta, spre mizeria sociala la care am ajuns datorita mizeriei morale. De ce? Din indiferenta. Din "eu nu ma bag", din popularul "nu te baga in troaca ca te mananca porcii", din "e sub demnitatea mea sa ma pun cu toti ... " si din lipsa de educatie "de gherila", pentru ca lupta cu prostul cocotat in functie de conducere e o lupta de gherila.
A fost odata.... si povestea putea continua la nesfarsit. Din fericire (?) m-am trezit la realitate acum cateva luni - o realitate halucinanta, desprinsa, parca, din SF-urile americane care prevedeau sfarsitul lumii. M-am trezit intr-o societate in care non-valoarea e ridicata la rang de nobilitate, in care democratia putrezeste "six feet uder", asfixiata lent, dar sigur de "numirile provizorii" care dureaza ani de zile, de promovarile pe linie politica indiferent de domeniu, de "raspunderi asumate" de dragul pompozitatii exprimarii samd. Uitati-va in jurul vostru - incepeti cu seful de birou, de unitate, de sindicat, de bloc - care din ei a fost ales prin exprimarea parerii directe a subalternilor? Gasiti vreunul? Eu nu - in jurul meu toti au fost "numiti" - directorul, liderul de sindicat, inspectorii etc etc. Chiar daca nu au nicio tangenta cu ceea ce fac, traiesc pe banii nostri si in ciuda protestelor, nimeni si nimic nu-i mai da jos de unde s-au cocotat - vi se pare o dovada de democratie ?!
Socul meu cel mai puternic a venit, in schimb, din domeniul juridic. Pentru mine dintotdeauna legea a fost suprema (nu pot traversa strada daca nu e trecere de pietoni), a fost conditia obligatorie pentru organizarea etatica, alternativa la anarhie. Orice joc are regulile lui si mi se pare normal ca, atunci cand te angajezi intr-un joc, sa le cunosti si sa le respecti. Dar, in cazul de fata, respectarea legii conduce inevitabil la falimentarea ta, ca individualitate. Am privit, cu ochii sarindu-mi din din orbite "slow motion" cum legea este calcata in picioare, terfelita, iar reprezentantii ei umiliti public si desfiintati ca si casta respectabila. Da, legea e lege dar nu se repecta decat atunci cand convine conducerii. "Toti suntem egali in fata legii, dar unii sunt mai egali decat altii" - suna cunoscut? Am asistat la prostituarea acestui sistem care trebuia sa reprezinte coloana vertebrala a societatii si paznicul integritatii noastre.
M-am inscris la Drept. De ce? Pentru ca tot timpul mi-am dorit acest lucru si acum am considerat ca e obligatoriu, pentru a nu fi o simpla frunza in bataia vantului. Trebuie sa-ti cunosti drepturile, pentru ca nimeni nu ti le mai apara "din oficiu".
Viata de zi cu zi s-a transformat intr-o lupta acerba. O lupta cu Primaria, care nesocoteste propriile hotarari si sparge betoane sub geamul contribuabilului de la 6.30 dimineata timp de 6 luni non-stop (deh, blocul are 4 laturi, cate o luna pe fiecare latura plus refacerea a doua din ele ca nu au fost facute bine), o lupta cu angajatorul care habar nu are de legi dar decide, taie si spanzura dupa cum rimeaza, o lupta cu vecinii needucati care iti pun viata in pericol cu inconstienta lor si care nu inteleg ca nimeni nu ii obliga sa mai locuiasca la bloc daca nu isi permit financiar, o lupta Orange care foloseste reclama falsa si care doar la amenintarea cu darea in judecata reactioneaza, o lupta cu functionarul public imbecil, imbuibat si cu salariu nesimtit care se prezinta in telefon "Gigi Becali" sau care nu are timp sa stea la rand pentru ca el e director, iar tu esti, vezi Doamne, neica nimeni, deci ai tot timpul din lume, o lupta cu liderii sindicali corupti care directioneaza fondurile fara a da socoteala nimanui, mare parte spre campaniile electorale ale favoritilor, o lupta cu tot retardatul care abia trecea clasa, mai ales din mila profesorului si care acum sta cocotat intr-un scaun de conducere si te scuipa in cap, o lupta cu functionara de la banca care ia salariu si bonusuri de 6-7 salarii minime pe economie din comisioanele si dobanzile aberante platite de mine si care e incapabila sa dea un raspuns corect, lucru care te costa pe tine bani samd samd samd.
Am o senzatie permanenta de sufocare - simt nevoia de aer, de lumina, nu mai vreau sa mai suport aceste nulitati in capul meu nici macar o fractiune de secunda. Ma doare spiritul de turma beata al poporului nostru, care nu reactioneaza, sta si accepta ca tembelul tot ce i se intampla. Doar bietul pensionar a mai avut curajul sa iasa in strada sa-si strige durerea. Trebuie sa fac ceva - inca nu stiu ce, dar cu siguranta ma voi lamuri cat de curand.
A fost odata.... si povestea putea continua la nesfarsit. Din fericire (?) m-am trezit la realitate acum cateva luni - o realitate halucinanta, desprinsa, parca, din SF-urile americane care prevedeau sfarsitul lumii. M-am trezit intr-o societate in care non-valoarea e ridicata la rang de nobilitate, in care democratia putrezeste "six feet uder", asfixiata lent, dar sigur de "numirile provizorii" care dureaza ani de zile, de promovarile pe linie politica indiferent de domeniu, de "raspunderi asumate" de dragul pompozitatii exprimarii samd. Uitati-va in jurul vostru - incepeti cu seful de birou, de unitate, de sindicat, de bloc - care din ei a fost ales prin exprimarea parerii directe a subalternilor? Gasiti vreunul? Eu nu - in jurul meu toti au fost "numiti" - directorul, liderul de sindicat, inspectorii etc etc. Chiar daca nu au nicio tangenta cu ceea ce fac, traiesc pe banii nostri si in ciuda protestelor, nimeni si nimic nu-i mai da jos de unde s-au cocotat - vi se pare o dovada de democratie ?!
Socul meu cel mai puternic a venit, in schimb, din domeniul juridic. Pentru mine dintotdeauna legea a fost suprema (nu pot traversa strada daca nu e trecere de pietoni), a fost conditia obligatorie pentru organizarea etatica, alternativa la anarhie. Orice joc are regulile lui si mi se pare normal ca, atunci cand te angajezi intr-un joc, sa le cunosti si sa le respecti. Dar, in cazul de fata, respectarea legii conduce inevitabil la falimentarea ta, ca individualitate. Am privit, cu ochii sarindu-mi din din orbite "slow motion" cum legea este calcata in picioare, terfelita, iar reprezentantii ei umiliti public si desfiintati ca si casta respectabila. Da, legea e lege dar nu se repecta decat atunci cand convine conducerii. "Toti suntem egali in fata legii, dar unii sunt mai egali decat altii" - suna cunoscut? Am asistat la prostituarea acestui sistem care trebuia sa reprezinte coloana vertebrala a societatii si paznicul integritatii noastre.
M-am inscris la Drept. De ce? Pentru ca tot timpul mi-am dorit acest lucru si acum am considerat ca e obligatoriu, pentru a nu fi o simpla frunza in bataia vantului. Trebuie sa-ti cunosti drepturile, pentru ca nimeni nu ti le mai apara "din oficiu".
Viata de zi cu zi s-a transformat intr-o lupta acerba. O lupta cu Primaria, care nesocoteste propriile hotarari si sparge betoane sub geamul contribuabilului de la 6.30 dimineata timp de 6 luni non-stop (deh, blocul are 4 laturi, cate o luna pe fiecare latura plus refacerea a doua din ele ca nu au fost facute bine), o lupta cu angajatorul care habar nu are de legi dar decide, taie si spanzura dupa cum rimeaza, o lupta cu vecinii needucati care iti pun viata in pericol cu inconstienta lor si care nu inteleg ca nimeni nu ii obliga sa mai locuiasca la bloc daca nu isi permit financiar, o lupta Orange care foloseste reclama falsa si care doar la amenintarea cu darea in judecata reactioneaza, o lupta cu functionarul public imbecil, imbuibat si cu salariu nesimtit care se prezinta in telefon "Gigi Becali" sau care nu are timp sa stea la rand pentru ca el e director, iar tu esti, vezi Doamne, neica nimeni, deci ai tot timpul din lume, o lupta cu liderii sindicali corupti care directioneaza fondurile fara a da socoteala nimanui, mare parte spre campaniile electorale ale favoritilor, o lupta cu tot retardatul care abia trecea clasa, mai ales din mila profesorului si care acum sta cocotat intr-un scaun de conducere si te scuipa in cap, o lupta cu functionara de la banca care ia salariu si bonusuri de 6-7 salarii minime pe economie din comisioanele si dobanzile aberante platite de mine si care e incapabila sa dea un raspuns corect, lucru care te costa pe tine bani samd samd samd.
Am o senzatie permanenta de sufocare - simt nevoia de aer, de lumina, nu mai vreau sa mai suport aceste nulitati in capul meu nici macar o fractiune de secunda. Ma doare spiritul de turma beata al poporului nostru, care nu reactioneaza, sta si accepta ca tembelul tot ce i se intampla. Doar bietul pensionar a mai avut curajul sa iasa in strada sa-si strige durerea. Trebuie sa fac ceva - inca nu stiu ce, dar cu siguranta ma voi lamuri cat de curand.
Cuvant de inceput
Nu sunt blogger inrait sau cu experienta, nu sunt nici profesionista in "de-ale blogului", dar simt nevoia sa exprim ce gandesc. Si nu doar sa exprim in fata oglinzii, am nevoia si de o confirmare ca nu am luat-o razna. De ce? Pentru ca ma uit in jurul meu si remarc ca nimic din ceea ce se petrece nu are legatura cu modul meu de viata, cu modul meu de a gandi. Bine, are legatura, in sensul ca influenteaza, dar nu ma regasesc in realitatea actuala. M-am gandit ca sunt vinovata de indolenta, de nepasare, de comoditate si as vrea sa schimb acest lucru, fie si in al 12-lea ceas. Imi doresc sa gasesc aici, prin legatura virtuala pe care intentionez sa o stabilesc cu voi, raspunsuri la niste framantari personale, pe care le observ din ce in ce mai des si la cei din jurul meu si, de ce nu, solutii. Nu am pretentii de eruditie, nu am pretentii de originalitate, nici macar nu reclam calitati exceptionale in ale scrisului. Dar, hei, sunt un om normal, deci am decis sa-mi exprim "normal" problemele mele "normale", intr-un dialog "normal" la care va invit sa participati.
Pentru conciziune, acest blog se adreseaza discutiilor pe marginea problemelor sociale pe care le infruntam zi de zi.
Va astept cu drag!
Pentru conciziune, acest blog se adreseaza discutiilor pe marginea problemelor sociale pe care le infruntam zi de zi.
Va astept cu drag!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)